Psihoterapia se adresează celor care doresc să identifice sursa problemelor cu care se confruntă, mai degrabă decât ameliorarea temporară a simptomului.
Ea presupune un tratament mai îndelungat care se concentrează pe conștientizarea modului în care situațiile problematice din prezent pot fi influențate de evenimente din trecut. Psihoterapia ajunge în miezul problemei, generând schimbări de durată și creștere personală.
Ca psihoterapeut, consider că cea mai nobilă misiune este aceea de a-i însoți pe clienții mei în acest proces. Să îi văd crescând, înflorind, explorând și descoperind părți încărcate cu sens în interiorul lor, în oamenii de lângă ei și în viața din jur. Alături de ei parcurg și eu acest proces și te smerește și te înalță în același timp să vezi puterea pe care o avem ca oameni de a crește împreună și de a ne atinge pentru totdeauna corzi de suflet.
Dar nu mă credeți pe cuvânt!
Îi las pe ei, cei care au poposit pentru o vreme pe canapeaua mea, să vă spună ce înseamnă psihoterapia pentru ei.
Cinci oameni, cinci perspective diferite.
"Am început psihoterapia pentru că simțeam că ceva îmi lipsea. Deși aveam tot ce mi-am dorit de la viață...simțeam că ceva nu era în regulă. Simțeam un gol și ani în șir am simțit acest lucru. Ideea de a merge la psiholog m-a încolțit mult timp, dar nu e simplu să decizi să faci asta! Îmi era rușine! Gândul mă paraliza și mă pironea locului, până într-un moment când o cunoștință mi-a mărturisit deschis că merge la psiholog. Îl ascultam povestindu-mi despre ce se întâmplă în cabinet și îmi doream nespus să îi cunosc și eu terapeutul. Așa m-am trezit în terapie. Doi ani de zile am așteptat cu plăcere fiecare ședință! Toate sunt interesante! Unele ating părți din mine de care nu știam, amintiri uitate sau voit uitate, suferințe ignorate, rușine, frică și vinovății. Cristina m-a ajutat să înțeleg cum funcționează mintea, de unde vin gândurile și de ce le exprim așa, am învățat despre emoții, am aflat despre răni și am găsit (cu anevoie) calea către iertare. Am învățat în anii aceștia să îmi îmbogățesc zestrea de resurse, să strâng în coș cât mai multe și în dificultate să le folosesc pentru a depăși momente critice. Am învățat să mă accept și să ies singură din trăirile negative. Merită să ai răbdare să cobori în interiorul tău. Descoperi că exiști și în interior, te descoperi pe tine și înveți să acorzi iubire celui mic din interior, vulnerabil. Vulnerabil am spus, dar știți că de fapt e o putere, o forță vie, un izvor nesecat de inspirație? Pentru asta e bună psihoterapia. Să te facă să te descoperi, să știi că ești scânteie divină. Să-ți vii singur în ajutor! Aveți curaj să faceți asta pentru voi! Nu veți regreta! Devii un alt om. De fapt, ești tot tu, însă descoperi puterea interioară!" (C. C)
”De multe ori am simțit cum greutățile vieții mă îngroapă tot mai adânc în pământ. Existența mea a fost marcată de momente în care trăiam o luptă în încercarea de a ieși cât mai repede la suprafață. Însă într-un anumit moment al călătoriei mele a intervenit terapia. Cu ajutorul ei am reușit să deschid ochii și am înțeles de ce totul în jurul meu era întunecat și apăsător. Esența a tot ce sunt în momentul de față poate fi reprezentată printr-o sămânță. Ca o sămânță să încolțească și să rodească, cu siguranță această trebuie mai întâi să fie îngropată și să sufere schimbări ce îi par înspăimântătoare. Terapia, răbdarea , cunoașterea sinelui și îndrumarea atentă a psihologului aduc vindecarea mult dorită, sentimenutul de pace și eliberare în mod gradual, cu pași mici, dar constanți. Cu timpul, am înțeles că drumul corect nu este simplu și lipsit de obstacole, iar treptat învaț să merg pe acest drum fără remușcările trecutului sau frica dată de incertitudinea viitorului.” (G. O)
”Psihoterapia a fost pentru mine o experiență extraordinară, ce m-a provocat să mă descopăr, un proces cu început dar fără sfârșit, pentru că îl voi continua tot restul vieții! În cei doi ani de terapie am încercat multe stări, cea mai frecventă fiind confuzia. Dar nu am să spun cât de greu a fost să-mi regăsesc drumul către mine, ci cât de satisfăcător a fost să fac acest lucru, cât de eliberator. Fiecare mic pas înainte mi-a dat speranță, fiecare mică victorie mi-a dat curaj. Dar cel mai bine, cred că putem înțelege ce înseamnă terapia dintr-o scurtă poveste:
“Se spune că într-o zi, un sculptor a găsit o piatră mare. A dus-o la el în atelier și zi după zi, a lucrat la acea piatră, dându-i formă puțin câte puțin. După luni de muncă, sculptorul a scos la vedere rezultatul muncii sale și a invitat oamenii să admire sculptura. Aceștia, impresionați, l-au asaltat cu complimente recunoscându-i meritele pentru opera ce le stătea în față. Dar sculptorul, cu modestie, le spuse celor prezenți: “Această sculptură a fost dintotdeauna în interiorul pietrei, eu nu am făcut decât să înlătur surplusul ce ne împiedică să o vedem.”
Asta face un psihoterapeut, ne ajută să înlăturăm surplusul ce ne acoperă, ce ne apasă, ce ne distrage, chiar ne copleșește uneori și ne împiedică să strălucim. Acest surplus, fie că l-am pus noi, fie că l-a pus mediul în care trăim, a avut rolul de a ne proteja și chiar ne-a protejat de “intemperiile” vieții. Dar vine un moment în care nu ne mai este de folos și pentru ca el să nu devină o povară, avem nevoie de ajutor, să învățăm să renunțăm la el astfel încât să putem scoate la iveală varianta noastră autentică. Procesul nu-i ușor, dar nici granitul nu se slefuiește mai ușor decât calcarul! Și... mai face ceva psihoterapeutul, își învață “sculptura” să se autoșlefuiască după ce el își va fi finalizat lucrarea. Mi-am început terapia cu afirmația: “Nu înțeleg de ce oamenii din jurul meu aleg să facă un lucru mediocru consumând același efort și timp ca pentru un lucru bun?” Acum am înțeles că noi oamenii facem fiecare ce putem. În interiorul fiecăruia dintre noi se duc lupte, există temeri, răni, chiar traume. Suntem cu toții asemănători și diferiți în același timp și de aceea, pentru a-i putea înțelege pe cei din jur, e important să privim în interiorul nostru pentru a ne înțelege și accepta mai întâi pe noi înșine.” (F. S)
”Când am trecut pentru prima dată pragul cabinetului eram un om dărâmat. Mă luptam de ceva timp cu anxietate și cu atacuri de panică și credeam că nu voi mai fi niciodată cum am fost, un om ”normal”. Vedeam starea mea ca pe un blestem care s-a abătut asupra mea și nu mai găseam calea spre mai bine. Mi-a luat ceva timp să privesc ”blestemul” acesta ca pe o binecuvantare, dar acum pot să spun că lupta cu anxietatea mi-a oferit ocazia să descopăr lucruri noi și mi-a dărâmat credința că oamenii nu se pot schimba. Nu s-a întâmplat atât de repede pe cât speram la început, dar alături de Cristina, cu răbdarea, calmul, zâmbetele și profesionalismul ei, mi-am învins fricile și am reușit să pun ordine în ”sertărașele” vieții mele. Viața mea nu doar că a redevenit normală și mă simt din nou ”om”, dar tot ce am învățat în acești ani de psihoterapie mă ajută să privesc cu alți ochi la mine și la ce e în jur.” (P. A)
